Legea nr. 64 din 11 octombrie 1991 – Sunt stabilite drepturile inventatorilor asupra unei invenții pe teritoriul României prin acordarea de brevete de invenție de către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.
Legea nr. 83 din 24 iunie 2014 – Privind invențiile de serviciu.
Ordonanța nr. 57 din 16 august 2002 – Reglementează activitatea de cercetare-dezvoltare în România, aceasta constituind prioritate națională, cu rol determinant în strategia de dezvoltare economică durabilă.
Procedura destinată tuturor cercetătorilor din ITIM, este un instrument de lucru prin care se fixează responsabilitățile și modul de lucru în procesul de inventariere și evaluare a rezultatelor CDI. O bună comunicare cu Centrul de Transfer Tehnologic constituie un ajutor în realizarea misiunii acestuia și anume aceea de a prezenta expertiza și rezultatele cercetării către antreprenori, investitori și parteneri industriali.
Forma de prezentare a ofertei este una sintetică iar detaliile tehnice specifice urmează să fie furnizate direct prin realizarea de întâlniri cu cei interesați. Este important să conștientizăm dinamica nevoilor sociale și să adaptăm acestor nevoi, oferta de rezultate.
Procedura standard de raportare a rezultatelor transferabile (pdf)
Formular tehnologie transferabilă (doc)
TRL – Nivel de Maturitate Tehnologică 1:
Definiție: Principii de bază descoperite și formulate.
Descriere: Acesta este primul nivel de maturitate tehnologică. Cercetarea științifică teoretică/fundamentală începe să migreze spre cercetare-dezvoltare. Rezultatele se regăsesc în publicații care prezintă principiile de bază ale tehnologiei, sau observații ale realității fizice (inclusiv “discovery experiments”).
Definiție: Formularea conceptului tehnologic și a aplicației.
Descriere: Odată stabilite principiile de bază, se începe tranziția spre aplicații practice. Aplicațiile pot fi reale (identificate independent) sau speculative, prin urmare nu se așteaptă o analiză/argumentare detaliată a viitoarelor aplicații. Exemplele pot fi limitate la studii teoretice. Livrabilele includ publicații sau alte documente care prezintă aplicațiile considerate și le analizează în vederea argumentării conceptului. Saltul de la TRL 1 la TRL 2 este transferul ideilor pur teoretice spre cercetarea aplicată. Demersurile sunt în mare măsură teoretice, concretizate în publicații, cu scopul de a înțelege mai bine/complet rezultatele științifice. Se proiectează experimente pentru a corobora rezultatele fundamentale de la TRL 1.
Definiție: Demonstrarea funcționalității conceptului, în raport cu funcționalitățile critice ale sistemului, prin studii analitice și experimentale.
Descriere: Se inițiază demersul de cercetare-dezvoltare, prin studii analitice și experimentale la scară de laborator, pentru a valida predicțiile teoretice pentru componente separate ale tehnologiei. Livrabilele includ rezultatele testelor de laborator pentru determinarea parametrilor de interes și compararea cu predicțiile teoretice pentru sub-sistemele critice. La nivelul TRL 3 demersul trece de la faza teoretică (“pe hârtie”) la cea experimentală, pentru a verifica funcționalitatea conceptului. Se validează componente individuale ale tehnologiei, dar nu se urmărește încă integrarea lor într-un sistem complet. Modelarea și simularea numerică pot fi utilizate pentru a completa experimentul fizic.
Definiție: Validarea în condiții de laborator a componentelor și/sau ansamblului/sistemului.
Descriere: Principalele componente ale tehnologiei sunt integrate pentru a stabili funcționalitatea ansamblului. Acest demers poate avea un grad relativ scăzut de fidelitate în raport cu sistemul real. Spre exemplu, se integrează componente separate în laborator și se efectuează teste într-un domeniu de condiții de operare. Livrabilele includ rezultatele testelor pentru ansamblul de componente, cu evidențierea apropierii (sau diferențelor) în raport cu funcționalitatea și performanțele așteptate. TRL 4-6 reprezintă puntea dintre cercetarea științifică și aplicația inginerească/practică. TRL 4 este primul pas în a determina dacă ansamblul componentelor individuale funcționează corect ca sistem. Sistemul de laborator va fi, cel mai probabil, un amestec de echipamente existente (de uz mai general) și componente care necesită manipulare, calibrare, aliniere, etc. specifică pentru a deveni funcționale.
Definiție: Validarea modelului de laborator, la scară redusă sau mărită, după caz, cu reproducerea prin similitudine a condițiilor reale de funcționare.
Descriere: Toate componentele tehnologiei sunt asamblate astfel încât configurația sistemului este similară aplicației finale în aproape toate aspectele. Livrabilele includ rezultatele testelor de laborator, analiza diferențelor între condițiile de laborator, analiza semnificației testelor de laborator pentru funcționarea sistemului real. Diferența principală între TRL 4 și TRL 5 este creșterea fidelității testelor de laborator în raport cu sistemul real, respectiv cu condițiile reale de operare. Sistemul testat este foarte apropiat de prototip.
Definiție: Validarea prototipului (sistemul la scară reală) într-un mediu relevant (condiții de funcționare similare celor reale).
Descriere: Modelul la scară reală (prototipul) este testat într-un mediu relevant pentru condițiile reale de funcționare. Acesta este un pas important în demonstrarea maturității tehnologiei. Spre exemplu, acest nivel 3 include testarea unui prototip într-un domeniu de condiții relevante pentru aplicații, ce includ proprietăți fizice și chimice corespunzătoare. Livrabilele includ informații asupra testelor, eventualele efecte de scară, și interpretarea posibilelor diferențe induse de acestea în raport cu situația aplicației concrete. TRL 6 marchează dezvoltarea inginerească a tehnologiei spre un sistem operațional. Diferența principală între TRL 5 și TRL 6 o reprezintă trecerea de la scara de laborator la cea corespunzătoare aplicației inginerești, cu determinarea efectelor de scară ce intervin în proiectarea sistemului operațional. Prototipul trebuie să fie capabil să îndeplinească toate funcțiile cerute sistemului operațional. Mediul de testare trebuie să reprezinte cât mai fidel condițiile reale de exploatare.
Definiție: Demonstrarea funcționalității prototipului (sistemul la scara reală) în condiții reale/relevante de funcționare.
Descriere: Acesta este un pas major în raport cu TRL 6, necesitând demonstrarea funcționării prototipului într-un mediu relevant pentru aplicațiile reale. Documentația include rezultatele testelor la scară reală, analiza diferențelor dintre mediul de testare și mediul real, interpretarea rezultatelor experimentale și extrapolarea lor pentru funcționarea în mediul real.
Definiție: Sistemul real este complet realizat și certificat prin teste și demonstrații.
Descriere: Funcționalitatea tehnologiei, în forma ei finală, este demonstrată în condițiile de operare intenționate. În majoritatea cazurilor acest nivel de maturitate corespunde finalizării dezvoltării sistemului real. Procedurile de operare/utilizare sunt complete. De regulă, Certificarea Operațională (Operational Readiness Review) a fost trecută cu succes înainte de prima pornire.
Definiție: Sistemul real este funcțional în mediul operațional, pe tot domeniul de regimuri anticipate.
Descriere: Tehnologia a atins forma finală și este utilizată pe tot domeniul de regimuri și în toate condițiile pentru care a fost creată.
Brevetarea este metoda de protejare a drepturilor de proprietate intelectuală, ea fiind, în esență, instrumentul pe care autorul rezultatului de cercetare tehnologică îl are la dispoziție pentru a proteja și maximiza, în beneficiul său, potențialul efectului economico-financiar, care este propriu rezultatului pe care l-a obținut.
Există două condiții principale de eligibilitate pentru ca un brevet de invenție să fie acordat unei soluții tehnologice, unui produs sau unui procedeu:
De aceea, pentru orice soluție tehnologică care se dorește a fi brevetată, este important ca aceasta să nu fie divulgată public până la publicarea cererii de brevet de către instituția care a primit cererea de brevet în vederea acordării brevetului de invenție.
Transferul tehnologic este un proces derulat de către structuri de cercetare prin care un sistem de cunoştinţe (brevetat sau nebrevetat) este transferat spre entităţi socio-economice capabile să materializeze aceste cunoştinţe în beneficiul lor sau al societăţii în general.
În abordarea tradițională, autoritățile publice prin intermediul institutelor de cercetare, furnizau soluții tehnice către cei interesați. Rezultatele cercetării erau diseminate în articole sau brevete de invenție.
În zilele noastre există o colaborare sinergică între instituțiile publice, organizații de cercetare, firme private și alte grupuri de interes din societate. Aceasta este posibilă atunci când fiecare parte implicată face demersuri pentru a comunica propriile nevoi concomitent cu a întelege nevoile celuilalt.
Convergența ideilor este asigurată de către managerul de transfer tehnologic care reprezintă un translator între două limbaje, culturi şi mentalităţi diferite: cea academică şi cea industrială.
Activități de transfer tehnologic:
Transferul tehnologic se poate realiza printr-o mulțime de canale dintre care amintim:
Principalul rol al contractelor este acela de a defini așteptări rezonabile și realiste de ambele părți și de a cuantifica rezultatele.
Există trei mari categorii de contracte de colaborare:
Contractele noastre cu firmele private cuprind următoarele clauze:
Planul de lucru, calendarul și livrabilele. Pentru a asigura transparența se fixează la început succesiunea activităților, timpul necesar pentru derularea lor și rezultatele preconizate la finalul fiecăreia.
Tariful este fixat după stabilirea activităților, în funcție de volumul lucrărilor, timpul alocat și resursele materiale implicate. Există cazuri când institutul poate cofinanța parțial costurile unor activități de cercetare.
Clauzele legate de proprietatea intelectuală sunt fixate obligatoriu la începutul fiecărui contract. În mod normal, drepturile de autor se împart direct proporțional cu investiția fiecărei părți.
Dreptul de a publica este o cerință a cercetătorilor implicați într-un anumit contract de cercetare. Acest lucru este posibil doar cu acordul scris al companiei.
Confidențialitatea și răspunderea părților sunt clauze relativ fixe. Clauzele de confidențialitate sunt importante deoarece pe parcursul colaborării informațiile pot fi divulgate către terțe persoane; din acest motiv se recomandă extinderea acesteia pe o perioadă de până la 5 ani după finalizarea colaborării.
Răspunderea părților. Prin însăși natura sa, cercetarea are un grad de imprevizibilitate considerabil și ca atare este supusă unor riscuri legate de obținerea rezultatelor. De aceea este necesară o protejare în eventualitatea în care rezultatul obținut nu este cel solicitat.
