Scurtă introducere:
Datorită portabilității mari și caracterului de neechilibru al descărcării, plasmele non-termice sunt din ce în ce mai studiate în ultimii ani. Aceste tipuri de descărcări generează medii puternic reactive ce conțin particule purtătoare de sarcină, specii active, radicali și fotoni, iar datorită dimensiunilor fizice mici, necesită puteri consumate reduse ceea ce le face apte să fie integrate în echipamentele portabile de măsură.
Plasmele non-termice au intrat în centrul atenției specialiștilor datorită potențialului economic și impactului tehnologic ridicat în multe domenii ale științei și tehnicii.
Primele experimente care au folosit plasme reci de înaltă frecvență s-au desfășurat în anii ’50, dar dezvoltarea și studiul pe scară largă al acestor plasme a demarat intens după 1990 când a început dezvoltarea expansivă a microelectronicii și a microtehnologiilor în general.
Domeniile generale de aplicare cuprind aplicații bio-medicale, afișaje și display-uri cu plasmă, surse de particule și/sau de radiații ionizante, sisteme de analiză chimică, analizoare de gaze, fotodetectoare, lasere, echipamente dinamice de microunde, reactoare de proces cu plasmă rece, sisteme de propulsie, sisteme de control a curgerii aerului (aplicații în aerodinamică), procesarea materialelor precum și aplicații de mediu.