Legea nr. 64 din 11 octombrie 1991 – Sunt stabilite drepturile inventatorilor asupra unei invenții pe teritoriul României prin acordarea de brevete de invenție de către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.
Legea nr. 83 din 24 iunie 2014 – Privind invențiile de serviciu.
Ordonanța nr. 57 din 16 august 2002 – Reglementează activitatea de cercetare-dezvoltare în România, aceasta constituind prioritate națională, cu rol determinant în strategia de dezvoltare economică durabilă.
Procedura destinată tuturor cercetătorilor din ITIM, este un instrument de lucru prin care se fixează responsabilitățile și modul de lucru în procesul de inventariere și evaluare a rezultatelor CDI. O bună comunicare cu Centrul de Transfer Tehnologic constituie un ajutor în realizarea misiunii acestuia și anume aceea de a prezenta expertiza și rezultatele cercetării către antreprenori, investitori și parteneri industriali.
Forma de prezentare a ofertei este una sintetică iar detaliile tehnice specifice urmează să fie furnizate direct prin realizarea de întâlniri cu cei interesați. Este important să conștientizăm dinamica nevoilor sociale și să adaptăm acestor nevoi, oferta de rezultate.
Procedura standard de raportare a rezultatelor transferabile (pdf)
Formular tehnologie transferabilă (doc)
TRL – Nivel de Maturitate Tehnologică 1:
Definiție: Principiile de bază sunt observate. Exemplele studii privind proprietățile de bază ale materialelor. Principiile sunt observate calitativ.
Descriere: Principiile de bază sunt observate. Accentul se pune pe înțelegerea fundamentală a unui material sau a unui proces.
Definiție: Conceptul tehnologic și/sau cererea este formulată. Sunt identificate aplicații inițiale practice. Se confirmă potențialul materialului sau al procesului pentru satisfacerea unei necesități tehnologice.
Descriere: Odată ce sunt respectate principiile de bază, pot fi identificate aplicații practice. Cererile sunt speculative și este posibil să nu existe nici o dovadă sau o analiză detaliată care să susțină ipotezele. Exemplele sunt încă limitate la studii analitice. Informațiile de susținere includ publicații sau alte referințe care descriu cererea luată în considerare și care oferă o analiză care să susțină conceptul. Trecerea de la TRL 1 la TRL 2 transferă ideile de la cercetarea de bază la cea aplicată. Majoritatea lucrărilor sunt studii analitice sau pe hârtie, cu accent pe înțelegerea mai bine a științei. Lucrările experimentale au rolul de a corobora observațiile științifice fundamentale identificate în TRL 1.
Definiție: Cercetarea aplicată continuă și începe dezvoltarea. Include studii și măsurători inițiale de laborator pentru a valida predicțiile analitice ale elementelor separate ale tehnologiei.
Descriere: Studiile analitice și studiile de laborator sunt concepute pentru a valida fizic predicțiile elementelor distincte ale tehnologiei. Informațiile de susținere includ rezultatele testelor de laborator efectuate pentru a măsura parametrii de interes și compararea cu predicțiile analitice pentru componentele critice. La TRL 3, munca experimentală are rolul de a verifica dacă acest concept funcționează conform așteptărilor. Componentele tehnologiei sunt validate, dar nu există o încercare puternică de integrare a componentelor într-un sistem complet. Modelarea și simularea pot fi utilizate pentru a completa experimentele fizice.
Definiție: Testarea / validarea de laborator a componentei / procesului prototip alfa. Se efectuează proiectarea, dezvoltarea și testarea în laborator a componentelor tehnologice. Rezultatele oferă dovezi că obiectivele de performanță componente / procese aplicabile pot fi atinse pe baza sistemelor proiectate sau modelate.
Descriere: Componentele tehnologice de bază sunt integrate pentru a stabili că piesele vor funcționa împreună. Aceasta este relativ “scăzută fidelitate” în comparație cu eventualul sistem. Informațiile de susținere includ rezultatele experimentelor integrate și estimările privind modul în care componentele experimentale și rezultatele testelor experimentale diferă de obiectivele așteptate ale sistemului de performanță. TRL 4-6 reprezintă podul de la cercetarea științifică la inginerie, de la dezvoltare la demonstrație. TRL 4 este primul pas în a determina dacă componentele individuale vor funcționa împreună ca sistem. Scopul TRL 4 ar trebui să fie reducerea opțiunilor posibile în întregul sistem.
Definiție: Testarea în laborator a sistemelor integrate / semi-integrate. Validarea componentelor și / sau proceselor în mediul relevant – (componenta prototipului Beta).
Descriere: Componentele tehnologice de bază sunt integrate astfel încât configurația sistemului să fie similară aplicației finale în aproape toate aspectele. Informațiile de susținere includ rezultatele testelor de laborator, analiza diferențelor dintre laborator și eventualul sistem / mediu de operare și analiza rezultatelor experimentale pentru eventualul sistem / mediu de operare. Diferența majoră dintre TRL 4 și 5 este creșterea fidelității sistemului și a mediului față de aplicația actuală. Sistemul testat este aproape prototip. Riscul științific ar trebui retras la sfârșitul TRL 5. Rezultatele prezentate ar trebui să fie relevante din punct de vedere statistic.
Definiție: Demonstrația prototipului de sistem / proces într-un mediu operațional (nivelul sistemului prototip Beta).
Descriere: Modelele pe scară industrială sau prototipurile sunt testate într-un mediu relevant. Aceasta reprezintă un pas important în demonstrarea disponibilității unei tehnologii. Exemplele includ fabricarea dispozitivului pe o linie pilot de inginerie. Informațiile de susținere includ rezultatele obținute prin testarea pe scară industrială și analiza diferențelor dintre scara de inginerie, sistemul / mediul prototipic și analiza a ceea ce înseamnă rezultatele experimentale pentru eventualul sistem / mediu de operare. TRL 6 începe dezvoltarea tehnologică reală a tehnologiei ca sistem operațional. Diferența majoră dintre TRL 5 și 6 este intensificarea de la scară de laborator la cea de inginerie și determinarea factorilor de scalare care vor permite proiectarea sistemului final. Demonstrația ar trebui să fie capabilă să îndeplinească toate funcțiile care vor fi necesare unui sistem de fabricație complet. Mediul de funcționare pentru testare trebuie să reprezinte
îndeaproape mediul de operare real. Îmbunătățirea modelului de cost este așteptată în această etapă pe baza noilor învățări de la linia pilot. Scopul în TRL 6 este de a reduce riscul de proiectare. Rezultatele prezentate ar trebui să fie relevante din punct de vedere statistic.
Definiție: Sistem pilot integrat demonstrat. Demonstrarea prototipului sistemului/procesului în mediu operațional- (nivel pilot integrat).
Descriere: Aceasta reprezintă un pas major de la TRL 6, care necesită demonstrarea unui prototip real al sistemului într-un mediu relevant. Designul final este practic complet. Scopul acestei etape este de a retrage riscurile de inginerie și de producție. Pentru a realiza în mod credibil acest obiectiv și pentru a ieși din TRL 7, este necesară o scalare a cât mai multor aspecte semnificative de inginerie și de fabricație care pot apărea în timpul tranziției între TRL 6 și 7.
Definiție: Sistem încorporat în design comercial. Sistemul / procesul a fost actualizat și calificat prin testare și demonstrație- (demonstrație precomercială).
Descriere: Tehnologia s-a dovedit a funcționa în forma sa finală și în condițiile preconizate. În aproape toate cazurile, acest TRL reprezintă sfârșitul dezvoltării adevărate a sistemului. Exemplele includ fabricarea pe scară largă a produsului finit comercial. Costurile reale de fabricație vor fi determinate și vor trebui evidențiate modelele delta ale modelelor și planurilor elaborate pentru a le aborda. Performanța produselor trebuie să fie evidențiată și planurile de închidere a decalajului trebuie dezvoltate.
Definiție: Sistem dovedit și pregătit pentru implementarea comercială completă. Sistemul real dovedit prin operațiuni de succes în mediul de operare și pregătit pentru desfășurarea comercială completă.
Descriere: Tehnologia este în forma finală și funcționează sub toată gama de condiții de funcționare. Printre exemple se numără obiectivele privind costul, randamentul și rezultatele de producție la starea de echilibru 24/7. Accentul se îndreaptă spre controlul procesului statistic.
Brevetarea este metoda de protejare a drepturilor de proprietate intelectuală, ea fiind, în esență, instrumentul pe care autorul rezultatului de cercetare tehnologică îl are la dispoziție pentru a proteja și maximiza, în beneficiul său, potențialul efectului economico-financiar, care este propriu rezultatului pe care l-a obținut.
Există două condiții principale de eligibilitate pentru ca un brevet de invenție să fie acordat unei soluții tehnologice, unui produs sau unui procedeu:
De aceea, pentru orice soluție tehnologică care se dorește a fi brevetată, este important ca aceasta să nu fie divulgată public până la publicarea cererii de brevet de către instituția care a primit cererea de brevet în vederea acordării brevetului de invenție.
Transferul tehnologic este un proces derulat de către structuri de cercetare prin care un sistem de cunoştinţe (brevetat sau nebrevetat) este transferat spre entităţi socio-economice capabile să materializeze aceste cunoştinţe în beneficiul lor sau al societăţii în general.
În abordarea tradițională, autoritățile publice prin intermediul institutelor de cercetare, furnizau soluții tehnice către cei interesați. Rezultatele cercetării erau diseminate în articole sau brevete de invenție.
În zilele noastre există o colaborare sinergică între instituțiile publice, organizații de cercetare, firme private și alte grupuri de interes din societate. Aceasta este posibilă atunci când fiecare parte implicată face demersuri pentru a comunica propriile nevoi concomitent cu a întelege nevoile celuilalt.
Convergența ideilor este asigurată de către managerul de transfer tehnologic care reprezintă un translator între două limbaje, culturi şi mentalităţi diferite: cea academică şi cea industrială.
Activități de transfer tehnologic:
Transferul tehnologic se poate realiza printr-o mulțime de canale dintre care amintim:
Principalul rol al contractelor este acela de a defini așteptări rezonabile și realiste de ambele părți și de a cuantifica rezultatele.
Există trei mari categorii de contracte de colaborare:
Contractele noastre cu firmele private cuprind următoarele clauze:
Planul de lucru, calendarul și livrabilele. Pentru a asigura transparența se fixează la început succesiunea activităților, timpul necesar pentru derularea lor și rezultatele preconizate la finalul fiecăreia.
Tariful este fixat după stabilirea activităților, în funcție de volumul lucrărilor, timpul alocat și resursele materiale implicate. Există cazuri când institutul poate cofinanța parțial costurile unor activități de cercetare.
Clauzele legate de proprietatea intelectuală sunt fixate obligatoriu la începutul fiecărui contract. În mod normal, drepturile de autor se împart direct proporțional cu investiția fiecărei părți.
Dreptul de a publica este o cerință a cercetătorilor implicați într-un anumit contract de cercetare. Acest lucru este posibil doar cu acordul scris al companiei.
Confidențialitatea și răspunderea părților sunt clauze relativ fixe. Clauzele de confidențialitate sunt importante deoarece pe parcursul colaborării informațiile pot fi divulgate către terțe persoane; din acest motiv se recomandă extinderea acesteia pe o perioadă de până la 5 ani după finalizarea colaborării.
Răspunderea părților. Prin însăși natura sa, cercetarea are un grad de imprevizibilitate considerabil și ca atare este supusă unor riscuri legate de obținerea rezultatelor. De aceea este necesară o protejare în eventualitatea în care rezultatul obținut nu este cel solicitat.
